- Cultural - nr. 14 / 23 Ianuarie, 2006 La lansarea de la Targu-Mures, unul dintre vorbitori spunea despre poezia din acest volum ca se construieste pe verticala si pe orizontala (ca o cruce de dus - zic eu). Pe orizontala ea ne conduce spre o copilarie lasata-n urma demult, dar din ce in ce mai regretata, iar pe verticala ia forma reveriei care se materializeaza in zbor ca nuanta a evadarii din realitate pentru o scurta pauza, pentru o gura de adevar-adevarat. Rebela cum este, poezia nu se supune unei singure legi. Ea mai incerca si a treia dimensiune, aceea de...sfera! O sfera in care este ascuns sufletul poetului si in care se impletesc, in atmosfera suferintelor si a bucuriilor zilnice, cele trei dimensiuni personale care emerg intr-un intreg curcubeu de trasaturi specifice unui om. "M-am saturat / de crancenele vedenii, / zilnic dandu-mi tarcoale" (poemul "Manifest"). Daca melancolia emanata de versuri ia forma de neliniste, tocmai aceasta, preschimbata in neinteles, impreuna cu empatia vizavi de tributul prea greu uneori dat de cei multi, ascund intreaga fundamentare a trairii interioare. Este atat de incurajator sa stim ca - in aceasta lume rasturnata, dezechilibrata, mereu pusa pe interpretarea eronata a nevoilor si fara credinta - cineva mai lupta ca sa ne fie bine, ca sa ne intoarca din drumul ratacitor, care duce in pustii. Astfel de gesturi nu privesc ecourile scontate, ele mai degraba se uita, se adauga unei fantani pline cu lacrimi nedeclarate, nesterse de nimeni si de nimic. O astfel de carte ridica in plan paralel, usor voalat, multe intrebari despre cum suntem si cum actionam, fara a lua in considerare, de cele mai multe, ori, chiar felul personal de a fi al fiecaruia dintre noi: ,,priveste / graba secundelor / sa prinda tramvaiul / in care ca doi straini / si noi calatorim" (poemul "Cu pasi de umbre"). Fiecare poem sclipeste, fiecare poem n