- Diverse - nr. 14 / 23 Ianuarie, 2006 Ziua de 15 ianuarie este data sfanta cand pe bolta sufletului romanesc a rasarit Luceafarul, un luceafar care a devenit emblema spiritualitatii unui spatiu mioritic. G. Calinescu isi incheie cartea dedicata poetului: "… cel mai mare poet, pe care l-a ivit si-l va ivi vreodata, poate, pamantul romanesc. Ape vor seca in albie si peste locul ingroparii sale va rasari padure sau cetate, si cate o stea va vesteji pe cer in departari, pana cand acest pamant sa-si stranga toate sevele si sa le ridice in teava subtire a altui crin de taria parfumurilor sale". M. Eminescu a fost un profund cunoscator al limbii romane din toate fazele ei evolutive. Poezia sa este si un efort de "A turna in forma noua limba veche si-nteleapta". Foloseste cuvinte si sensuri vechi, carora le da o viata noua. Substantivul limba are sensul arhaic de popor, neam, natiune. Astfel in Scrisoarea III, citim: "Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limba". Vocabula mosie, derivat de la mos, ceea ce este transmis de la inaintasi, are, de asemenea, un sens arhaic: tara, patrie. Citam din aceeasi poezie: "N-avem osti, dara iubirea de mosie e un zid / Care nu se-nfioreaza de-a ta faima, Baiazid". Si inca: "Ramaneti in umbra sfanta, Basarabi si voi Musatini, / Descalecatori de tara, datatori de legi si datini, / Ce cu plugul si cu spada ati intins mosia voastra / De la munte pan' la mare si la Dunarea albastra". Vornic era in evul mediu un rang boieresc, vornicul era acela care conducea treburile interne ale tarii. M. Eminescu foloseste cuvantul pe un ton glumet: "Mai motane… de-ar fi-n lume-un stat de mate, zau ca-n el te-as pune vornic, / Ca sa stii si tu o data boieria ce-i, sarmane". Cuvantul steag, cu sensul arhaic, desemna o unitate militara mai mica, unitate care avea un drapel, un steag propriu. Asa trebuie inteles cuvantul steag in versurile: "