Campania demarata de sefii Politiei Romane pentru stoparea carnagiului pe soselele patriei nu va avea nici un rezultat in forma in care a fost gandita. Suna bine, dar nu va motiva pe nimeni. Nu-i va motiva pe cei vizati, pe cei asemeni ucigasilor si sinucigasilor ramasi in analele Rutierei. Dar pentru ca e o problema a carei rezolvare ne-a fost impusa de U.E., s-ar putea ca rezultatele sa apara, cumva, insa numai scriptic, la final de an... Poate, se va infiinta un artificiu salvator, care sa-i includa la categoria morti in accidente rutiere doar pe cei care-si dau duhul pana la venirea Ambulantei si a Politiei. Restul, care desi trage greu in statistici, cei schiloditi, care mor dupa cateva zile, o saptamana, sa fie incadrati la rubrica raniti grav, si asa nu vom mai avea parte de cifre interzise. Probabil, numai asa vom ajunge la performanta de a scadea, intr-un an, numarul mortilor la procentul cerut, pentru a nu mai scoate in lume cifra rusinoasa de 3000 de morti anual pe soselele din Romania. O cifra care spune multe, in primul rand, despre nivelul de civilizatie la care ne aflam.

Faptul ca aceasta campanie a fost pusa in carca Politiei Rutiere - asa cum i se pun, de ani de zile, numarul de morti si raniti grav, pentru care politistii pot raspunde cu functia - e o aberatie. E ca si cum ai face Politia responsabila de moartea fiecarui individ care se arunca in gol, pentru ca nu a fost la momentul oportun in strada sa-i intinda o plasa elastica. Singura modalitate in care ar putea contribui Politia Rutiera la diminuarea numarului de morti pe sosele ar fi sa beneficieze, la randul sau, de radare si camere video - dar nu de cinci radare pe judet si trei camere video pe tara - prin care sa aiba situatia sub control, si, implicit, de posibilitatea, functie de ceea ce inregistreaza ochiul electronic, sa aplice sanctiuni foarte dure. Or, in momentul de fata, nu se