TOT INAINTE! In general, scopul vizitelor oficiale era economic. O armata de oameni, functionari romani si oficiali ai tarilor care urmau sa fie vizitate, pregatea evenimentul in detaliu.
Delegatiile de specialisti plecau primele peste hotare, pentru a pregati terenul. Se analiza posibilitatea incheierii acordurilor economice in diverse domenii, dar "apareau probleme. Cu ocazia vizitei la nivel inalt, se spargea gheata", sustine Stefan Andrei, ministru de Externe intre 1978 si 1985, apoi, pana in 1989, viceprim-ministru al comertului exterior. "Tot ce aveam noi, membrii delegatiei, bodyguarzi, bucatar, presa, incapea intr-un avion. Niciodata n-am mers mai mult decat un avion, un Boeing. Ceausescu nu permitea ca membrilor delegatiei sa li se dea o diurna. Deci, eu plecam fara nici un ban in buzunar. El impusese ca sa nu fie decorat decat el si ea. De aceea, spre deosebire de altii, eu, ca ministru de Externe, n-am fost decorat, pentru ca a spus: nu, la noi nu se decoreaza decat seful statului si tovarasa. O alta chestiune este ca toate cadourile pe care le primeau membrii delegatiei le ridicau cei de la protocol", sustine Andrei. In timpul vizitei, potrivit fostului ministru, Ceausescu primea informatii pe mai multe cai: de la Agerpress si de la Securitate.
COMA. Ceausescu nu vorbea nici o limba straina si nici nu manca pe la receptii, ii gatea bucatarul personal. "Ii pregatea bucatarul acasa ceva. Ea (n. r. - Elena) manca orice. Lua din tot", isi aminteste Andrei. N-au lipsit momentele delicate sau comice. In Indonezia, Ceausescu a avut o coma diabetica "si nu putea sa mai vorbeasca. Acolo a acceptat pentru prima data, la recomandarea doctorului Mincu, care era priceput si personalitate puternica, sa faca insulina", spune Stefan Andrei.
In Libia, aeronava prezidentiala a trebuit sa-si intarzie aterizarea, deoarece Gaddafi a uitat sa vina la aeroport
