Exista un obicei incetatenit ca, atunci cand sunt proiecte colective ample, sa fie coordonate de o autoritate in materie. Marile dictionare, enciclopedii, tratate sunt realizate in acest fel.
Ei, bine, unii sefi emanati de tranzitia post-decembrista, care constientizeaza ca singuri n-ar avea cum sa-si vada numele tiparit pe coperta unei carti (chit ca unii dintre acesti unii ordona subalternilor sa scrie, iar ei iscalesc, primesc onoruri si-ngroasa din obraz!) recurg la subterfugiul-gaselnita "coordonator". Astfel, ei ajung cap de afis pe tot ce se elaboreaza si se tipareste, asa incat cand vei cauta in istorie vei constata ca de numele lor se leaga carti, indreptare, ghiduri, almanahuri, doar fiindca in acea vreme s-au aflat in fruntea bucatelor. Neghiobia marsava a falsificarii istoriei nu se datoreaza in principal lor, erijatilor in coordonatori sau editorialisti, ci obedientelor lingai care incalca minimele principii deontologice si le propun asemenea grosolanii. Bietul palmas, impatimit artist, genialul autor nu mai poate straluci din cauza umbrelei coordonatorului, daca nu cumva se-ntampla dezastrul de a-si lua si rolul in serios si sa dea indicatii, cum s-a-ntamplat cu un renumit almanah renascut gata mort din propria cenusa a celebritatii. Exista un obicei incetatenit ca, atunci cand sunt proiecte colective ample, sa fie coordonate de o autoritate in materie. Marile dictionare, enciclopedii, tratate sunt realizate in acest fel.
Ei, bine, unii sefi emanati de tranzitia post-decembrista, care constientizeaza ca singuri n-ar avea cum sa-si vada numele tiparit pe coperta unei carti (chit ca unii dintre acesti unii ordona subalternilor sa scrie, iar ei iscalesc, primesc onoruri si-ngroasa din obraz!) recurg la subterfugiul-gaselnita "coordonator". Astfel, ei ajung cap de afis pe tot ce se elaboreaza si se tipareste, asa incat cand vei cauta in istorie
