„Ma numesc Mihaela Dinca, locuiesc in Craiova, iar acest mesaj catre dumneavoastra este strigatul disperat de ajutor pe care o mama vi-l adreseaza! O mama ajunsa la capatul puterii, la capatul rabdarii. Baietelul meu Mihaita, nascut pe 12 mai 1997, sufera de o boala cruda, numita tetrapareza spastica cu elemente extrapiramidale, survenita in urma suferintei la nastere (hipoxie si aplicarea forcepsului). Aceasta boala il imobilizeaza la pat, rapindu-i bucuria copilariei, bucuria de a face primii pasi, de a se juca si de a rosti macar cuvântul «mama»!“. Familia Dinca si-a dorit cu orice pret sa fie numeroasa, cu copilasi care sa le implineasca viata de cuplu. Mihaela Dinca a avut o sarcina grea, aproximativ cinci luni a stat imobilizata la pat, de teama sa nu piarda copilul. Se ruga zi si noapte la Dumnezeu sa o ajute sa duca la bun sfârsit sarcina, iubea deja copilul pe care il purta, „se crease o legatura puternica“ intre cei doi. Parca presimtind problemele prin care avea sa treaca, Mihaela povesteste ca pe tot parcursul sarcinii avea numai sentimente sumbre. Avea momente când se panica: avea senzatia ca bebelusul nu mai misca. „M-am dus la medic, am facut chiar tratament si pe tot parcursul sarcinii doctorul mi-a spus ca totul este in regula, ca o sa am un copil sanatos. Tot cu acest medic am si nascut. Când m-au apucat durerile nasterii am mers de urgenta la spital. M-au tinut pâna seara in niste chinuri cumplite, desi trebuia sa imi faca operatie cezariana, mi-au spus ca o sa nasc normal, fara probleme. Vazând intr-un final in ce chinuri groaznice ma zbat, m-au bagat in sala de nasteri. Atunci a inceput calvarul... In timpul nasterii am auzit tot ce se discuta. Copilul avea cordonul ombilical innodat in jurul gâtului si picioruselor... La un moment dat, doctorul impreuna cu cei care il asistau mi-au apasat pur si simplu pe burta... I-am auzit când spuneau «Pe ea