- Politic - nr. 14 / 23 Ianuarie, 2006 N-a fost drum facut la Budapesta, mai ales in cea de-a doua parte a mandatului de parlamentar al subsemnatului, atunci cand eram membru al delegatiei Romaniei la Adunarea Parlamentara a Cooperarii Economice a Marii Negre (APCEMN), sa nu ma intalnesc cu ambasadorul Petre Cordos, pentru a ma interesa despre ultimele noutati si a discuta problema mostenirii si a caselor care au apartinut lui Emanoil Gojdu, jurist si om politic roman, luptator pentru drepturile nationale ale romanilor din Transilvania. Sincer sa fiu, nici prin cap nu mi-ar fi trecut vreodata ca statul roman nu se va zbate sa rezolve aceasta problema de demnitate si onoare, in primul rand, si sa obtina tot ce i se cuvine prin testamentul lasat pe baza "Fundatiei" din 1870, de acest brav barbat si patriot roman. Pe o strada intreaga din inima capitalei ungare se afla aceste imobile. Bisericuta, azi o ruina prin acoperisul careia se vede cerul, spune cam totul despre "grija" autoritatilor maghiare pentru aceasta mostenire de suflet a romanilor. Speram sa fie dovedit ceva mai mult respect fata de memoria acestui inaintas. Din pacate, n-a fost sa fie asa. Nationalizate de regimul comunist ungar, neexistand (ca pe la noi) o lege pentru retrocedarea proprietatilor, casele Gojdu, din sectorul 7 al Budapestei, au fost vandute (deci, instrainate) unei firme straine. Mai precis, unui cipriot maghiarizat. In postura de vaca slaba, continuand seria cedarilor din 1990 incoace, sub presiune externa, Guvernul Tariceanu a permis incalcarea testamentului lui Emanoil Gojdu. Aranjamentele romano-maghiare, avandu-l pe post de vioara intai pe cam prea tinerelul ministru de externe Mihai Razvan Ungureanu, prostia partii romane usor imbrobodite, dusa de nas de nesinceritatea ungureasca, au determinat inca una dintre tradarile intereselor noastre nationale. E usor ca cineva (statul roman)