Operaţiunea e utilă şi pentru evitarea incompatibilităţilor Cesiunea părţilor sociale, o operaţiune prin care dreptul de proprietate e transferat de la proprietar (cedent) către cesionar, a devenit în România o modalitate de evitare a incompatibilităţilor sau de a da statului adevărate ţepe. Cesiunea e un alt nume pentru vânzarea păr-ţilor sociale prin care, de fapt, se vinde controlul asupra societăţii, explică Gheorghe Piperea, vicepreşedintele Uniunii Naţionale a Practicienilor în Reorganizare şi Lichidare. "Sunt două situaţii în care, fără să se încalce legea, se fraudează, folosind anumite elemente din cuprinsul ei". Metoda e utilă şi pentru a scăpa de o firmă care a devenit incomodă. Directorul Finanţelor Publice Bucureşti, Nicolae Stoina, observă că practica este de a acumula pe o firmă datorii cât mai mari, după care aceasta este cesionată către un trustee - un cabinet de avocatură din străinătate. Sau către o persoană cu care România nu are încheiate acorduri de extrădare - de la care statul nu-şi mai poate recupera datoriile. Există persoane specializate în asemenea operaţiuni. O modalitate de limitare a fenomenului a existat pentru o scurtă perioadă - între 2002 şi 2004 - când prin Legea 414/2002 pentru înscrierea cesionărilor la Registrul Comerţului se cerea un certificat de atestare fiscală care dovedea că firma nu are datorii. Oamenii de afaceri au reacţionat atunci imediat, spunând că solicitarea certificatului reprezintă o ingerinţă în dreptul de proprietate şi de transfer al proprietăţii, care nu există nicăieri în Europa. Codul Fiscal a abrogat Legea 414, iar acum plata datoriilor intră în sarcina celui care a preluat societatea. Certificatul de atestare fiscală, într-adevăr, nu există în Europa, dar acolo nu este nevoie, explică Stoina, pentru că datorită administraţiei fiscale foarte bine puse la punct nu se ajunge la asemenea datorii. Senato