- Social - nr. 15 / 24 Ianuarie, 2006 O cafenea literara la Targu-Mures suna a provocare, suna a nostalgie. Eu insumi am nostalgia cafenelelor literare targumuresene din anii optzeci, cand am venit la Targu-Mures, cafenele in care s-a facut multa istorie literara locala si nu numai, din care cate ceva se regaseste si in textele unor scriitori mureseni. Locul preferat de intalnire a scriitorilor mureseni era Cofetaria Grand, unde tratamentul era intr-un fel privilegiat, daca avem in vedere ca "vodca interzisa" pana la ora 10,00 ne era servita in cesti de cafea, pentru deruta celorlalti clienti si a eventualilor ochi vigilenti la ce gandeste scriitorul roman. Nu traiau cafenelele de pe seama scriitorilor si artistilor, dar ei erau pata de culoare care dadea alta identitate unor localuri altfel comune. Cum cei mai multi scriitori mureseni trecusera prin facultati clujene, noi veneam cu aroma unor cafenele celebre vietii literare si studentesti clujene, "Croco" dar, mai ales "Arizona". Cat de importante au fost aceste cafenele ne-o dovedeste si Romulus Guga, care si-a intitulat una dintre cartile sale "Adio, Arizona"! Pe de alta parte, celebre cafenele bucurestene au castigat faima prin numele unor mari scriitori care le-au devenit clienti. Intre acestea, cu siguranta, «Capsa» ocupa un loc deosebit, e parte a multor biografii literare, multe intamplari ale vietii culturale fiind legate de acest local. Era locul in care, dupa primul razboi mondial, "intra si iesea mai toata lumea artistica si scriitoriceasca a epocii" (K.H. Zambaccian). Dar, mai mult, "«Cafeneaua Capsa» a devenit un fel de anexa a Parlamentului si redactiilor bucurestene. Parlamentarii si politicienii prezenti la «Capsa» veneau aici pentru a «pune tara la cale»". (Dan Toma Dulciu). K.H. Zambaccian ne spune insa ca "Tot la «Cafeneaua Capsa» se intalneau scriitorii, artistii, publicistii, gazetarii,