Cum va putea Lele sa conteste, insa, dovezile acuzarii, care sunt fara echivoc si care sunt probe certe pentru infractiuni grave de coruptie? Ce motive ar fi sa se puna la indoiala autodenunturile inaintate autoritatii publice de catre cei jefuiti de bani ziua in amiaza mare, cum a fost si cazul lui Ranyak
Zoltan? Iata ce spune omul de afaceri, descriind cum a ajuns in colimatorul lui Lele: „In anul 1999, am fost adus cu mandat de aducere la procurorul Lele Alexandru.
Am avut o discutie verbala cu el, in biroul lui, si mi-a adus la cunostinta ca are in rezolvare o comisie rogatorie venita din Ungaria, privind unele afaceri penale despre exportul de combustibil… I-am declarat ca nu am nici un amestec si nu ma simt vinovat de fapte penale.
Mi-a raspuns pe un ton amenintator ca, daca nu sunt de acord sa cooperez, el va produce probe despre vinovatia mea, ma va scoate ca sunt vinovat in dosarul respectiv si o sa ma aresteze… si ma va impiedica sa-mi desfasor activitatile comerciale in continuare.
Oricum, cand am plecat, m-a convins ca este in stare sa „fabrice" dovezi si sa ma incrimineze… Mi se parea un adevarat santaj ce a facut cu mine.
Imediat, am auzit ca procurorul Lele face audieri cu problema despre care mi-a zis… Si din nou am primit mesaj de la el ca asteapta de la mine 50.000 DM, ca sa nu ma implice in problemele penale pentru care m-a chemat la birou. Mi s-a parut ca este hotarat sa ma aresteze, chiar cu riscul de a comite un abuz.
M-am gandit sa nu ma impiedice sa fac afacerile mele, asa ca am fost de acord sa platesc suma. In schimbul acestei sume procurorul mi-a promis ca ma lasa in pace si asa s-a intamplat.
Dar, in vara anului 2000, am ajuns din nou in vizorul