(C)RAMPE Am vazut la "Schimb de mame" niste imagini induiosatoare de familie "made in Romania".
Am vazut, par un egzamplu, ca, in interiorul clanului, femeia este respectata si apreciata. Adica, exact asa cum ar trebui sa fie. Ea face, ea drege (activitati zilnice), ea raneste la vite, mananca dupa ce s-au saturat ceilalti (intre timp sta deoparte, ca servitorii) si, in general, munca nu-i este gratificata nicicum. Decat eventual cu un cap precis in gura, din cand in cand, si anume atunci cand crapelnita nu e buna sau masculul alfa e puternic alcoolizat.
De aici, am incercat sa reinventez o definitie a termenului de "taran". Pentru multi, termenul acesta nu e de natura sa stimuleze centrul jignirii in cel caruia-i este adresat. Taranul e frumos. Traieste in armonie cu natura. Isi face cruce inainte si dupa masa. Taranul nu mananca "E-uri". Timpul trece peste taran si taranul traieste in acord cu timpul sau.
Incetul cu incetul, s-a rebranduit. Dupa ce-a cules la capsuni prin cele strainataturi, si-a rebranduit si locul stramosesc. Cum era si firesc, a invatat sa traiasca modern. Si-a cumparat si el cele mai noi cuceriri ale stiintei si tehnicii si si-a tras si mileu peste ele, pentru ca, se stie, taranul roman e iubitor de frumos. Dar cel mai misto e sa vezi cum s-a reinventat taranul roman in familia lui.
Asa de frumos s-a reinventat taranul roman prin lucrurile din jurul sau, ca nu putea sa faca acelasi lucru cu femeia lui. Faptul ca are telecomanda la televizorul cu ecran extraplat nu-l impiedica pe taranul roman sa-si trateze femeia dupa cum merita, baga-i-ar sarma-n nas! Fara doar si poate, taranul nostru e un adaptat. Magistral, emite sentinte cu valoare de axioma: "Barbatuâ nu trebuie sa faca patu", "Barbatuâ nu spala vasele", "Ce ciudat mi se pare sa spal vase! Pai de ce-s insurat atunci?".
Am ajuns la esenta. Evident ca pentr