"Îmi amintesc de momentul în care l-am văzut pe Dylan prima oară", povesteşte Sarah. "Hăinuţele lui erau pline cu noroi şi, deşi avea peste un an, cântărea cât un copil de trei-patru "Îmi amintesc de momentul în care l-am văzut pe Dylan prima oară", povesteşte Sarah. "Hăinuţele lui erau pline cu noroi şi, deşi avea peste un an, cântărea cât un copil de trei-patru luni", adaugă tânăra englezoaică. Micuţul nu-şi putea ţine capul drept şi nici măcar să se târască. Dylan, cum l-a numit ea, nu zâmbea niciodată. Dacă era luat în braţe, începea să plângă. Sarah Wade avea doar 19 ani când a venit prima oară în România. Venise pentru că auzise de numărul imens de copii abandonaţi din România. A lucrat ca voluntar în mai multe orfelinate româneşti şi a particpat la programele de ajutorare pentru romi. Aşa l-a întâlnit pe Dylan, băieţel rom abandonat de mama sa. S-a ataşat de el imediat. A descoperit mai târziu că băieţelul era foarte bolnav. Pe lângă hipoxie (oxigenare insuficientă a creierului), pneumonie, bronşită cronică şi anemie severă, Dylan a fost diagnosticat cu autism. Deşi putea să aleagă oricare alt copil abandonat din România, Sarah s-a decis să-l ia în îngrijire pe micuţul Dylan. Câteva luni mai târziu, după ce copilul a început să se însănătoşească, Sarah l-a luat cu ea în Anglia. "Am devenit brusc o mamă singură, fără să mă simt singură", îşi aminteşte Sarah. În urmă cu trei ani, Sarah a decis să înceapă procedurile de adopţie. "De ce nu iei un copil normal?", a întrebat-o atunci directoarea orfelinatului din Oradea, de unde tânăra englezoaică îl luase pe Dylan. După o lungă bătălie cu autorităţile române, Sarah a devenit rezident în România pentru a-l putea adopta pe micuţ. Povestea Sarei, doar un exemplu pentru greutăţile pe care trebuie să le înfrunte părinţii străini care vor să adopte copii români, este subiectul unui documentar BBC. Producţia britanică