Atelier
Zgomotul ca de motor al somnului
se stinge după orizont
aici numai aripi numai pene
numai stropi de sînge care n-au unde pleca
manivele piuliţe şuruburi pivoţi
care-nşeală şi ele moartea
pînă unde respiraţia e respiraţie
ca o ploaie uşoară distanţa
pe-acoperişul atelierului
şi soarele urcă treptele nemilos
cu pîntecul plin de alcool
dar nimic nu se clinteşte din sine
pe străzile umede cum ochii
pierduţi în aşteptare
un piept pietruit o mînă mecanică
încă încearcă să te apere
apoi o rază începe să-ţi taie pielea uşor
lama ei pătrunde-n ţesătura fiinţei
moale cum stofa.
Paradox
Eu scriu cu mîna ta
tu scrii cu mîna mea
textul acesta comun
ce definitiv ne desparte.
Gnoseologie
A nu mai înainta
ci a te opri în necunoaştere
a sta acolo a privi uimit în jur
uşor dezabuzat dar încă om în toată firea
în timp ce grădina îşi mîngîie
florile de lînă
iar pe covorul din odaie cresc
flori adevărate parfumate.
Timpul mort şi Timpul viu
Pentru Timpul mort e prea puţin loc în vieţile noastre
Pentru Timpul viu e prea mult
cel dintîi întins în sicriu cu ceasul la mînă care merge în continuare
cel de-al doilea dezorientat buimac neştiind cît e ora.
Deziluzie
Elastică această deziluzie
de care nu-ţi vine să te desparţi
@
