Alianta D.A. a reinventat solutia fuziunii. Poate pentru a le improspata si celorlati membri ai coalitiei amintirile privind raportul de forte in cadrul guvernarii. Dupa ce a fost in cateva randuri amanata, pentru a fi socotita apoi un proiect al trecutului glorios dar apus, fuziunea dintre PNL si PD a inceput sa fie rediscutata, la inceputul anului. Alianta D.A., dezechilibrata din interior de vesnica intrebare “cine este cel mai puternic, PD sau PNL?”, cauta din nou rezolvari holiste pentru o suma de probleme distincte, izvorate dintr-un sentiment, din ce in ce mai distinct, al urgentei date de erodarea interna, pe de o parte, si de presiunile coalitiei, pe de alta. Primul set de chestiuni este generat de suprematia in interiorul Aliantei. Dincolo de statisticile emise periodic, realitatea practicii coalitiei a orientat evaluarea polilor liberali si democrati in directia lecturii schimburilor dintre presedintele Traian Basescu si primul ministru Calin Popescu Tariceanu. De acestea a depins sensul curbei - ascendente sau descendente - a relatiilor dintre liberali si democrati. In cursul anului precedent au existat de altfel cateva momente critice care au pus sub semnul indoielii nu numai soarta unui proiect privind fuziunea, ci chiar viitorul coalitiei de guvernare. Presedintii liberal si democrat par a fi trecut, odata cu inceputul anului 2006, la ganduri mai bune, inspirati probabil de indemnul mobilizator al presedintelui Traian Basescu de fixare, ca obiectiv al guvernarii in 2006, a integrarii cu tot ceea ce depinde de ea. Nu este un obiectiv suficient in sine pentru o guvernare, adauga presedintele, dar este de ajuns pentru cristalizarea unei conceptii despre ceea ce trebuie sa fie guvernarea. Insufletiti, probabil, de acest apel, Calin Popescu Tariceanu si Emil Boc discuta din ce in ce mai apasat despre fuziune. Initiativa presedintelui liberal a fost rapid sa