Deţin din 1944 o ediţie a Banchetului platonician tradus de St. Bezdechi şi purtând ştampila roşie, ovală, Casa Studenţilor nr. 1298, Bucureşti, Biblioteca. (Să nu fi restiuit eu cartea? Aşa s-o fi cumpărat?)... Cert e că am considerat-o întotdeauna Biblia mea. Tot Bezdechi semnează şi un studiu laborios, din care, pe vremea studenţiei mele, ghicisem că atenianul ar putea fi şi primul prozator al Europei, - un literat, înainte de a fi divinul filosof.
întâi că Bezdechi alege în traducerea sa titlul din original, Symposion, evitând cuvintele prea concrete... Ospăţ... Praznic, oprindu-se la Banchetul, nume ce-l pune numai în interiorul cărţii, nu şi pe copertă, întrucât şi când zici banchet, - observă el, te gândeşti la chiolhanurile indivizilor graşi, mâncăcioşi, imbecili, nevizitaţi de nici o idee... Bineînţeles că nici tinerii noştri scriitori de azi, răzbeliţi, dedaţi filosofărilor sexy, n-ar scăpa nici dânşii ocazia de a spune în stilul lor... Taifasuri,... Flecăreli,... Palavre ; găsindu-se, până la urmă şi un şef de rubrică T.V., mai acătării, mai franţuzit, care să zică Cozerii ; ori pe-ălălalt, convivul crunt, ce dă cu banul: Vrăjeli...
Cum spune Horaţiu: Non erat his locus!... nu era cazul, aferim, - da^ tentaţia-i mare!
Aşadar, ideea că Platon ar putea fi şi un prozator, un literat modern,
mi-o sugerase pe timpuri încă de la prima lectură Bezdechi însuşi.
Destul să citeşti la pagina zece a ediţiei din 1944, - Fundaţia culturală Rege Mihai 1, - la capitolul Persoanele dialogului:
,Symposion nu e un dialog direct, ci e o povestire încadrată în altă povestire".
*
Tehnică curentă, a amboatării planurilor, obişnuită şi în proza de azi. Ilustrul elinist fixează din capul locului intriga: Aceasta se petrece în casa lui Agaton, poetul. Avem două categorii de persoane: cele direct
