- Diverse - nr. 16 / 25 Ianuarie, 2006 In oricare societate oamenii scolii ar trebui sa fie purtatorii simbolici ai facliei menite sa ilumineze drumul spre o treapta superioara a civilizatiei umane. Si asta pentru ca ei, truditorii din invatamant, plasmuiesc cu demnitate si enorma responsabilitate caractere, personalitati, generatii in mainile carora ne incredintam apoi destinele cu totii. Privind retrospectiv traiectoria imaginii dascalului roman, gandul ne duce inevitabil la Spiru Haret, pentru a enumera doar un nume de intelectual angajat in promovarea si sustinerea idealurilor scolii romanesti si a valorilor reale promotoare ale progresului. Sigur ca suntem tentati, prin comparatie, sa zambim la amintirea unor pagini memorabile din literatura, in care imaginea lui Marius Chicos Rostogan sau metodele de predare practicate la Scoala de catiheti din Falticeni, de pe vremea lui Creanga, ne ofera argumente in plus ca drumul parcurs pana la impunerea sociala a statutului dascalului competent, demn si unanim angajat intr-o nobila opera de creatie, a fost lung si anevoios. Acum cand, in sfarsit, ar trebui ca intr-o societate care s-ar dori civilizata, sa ne bucuram si noi, cadrele didactice, de recunoastere sociala si de o viata decenta, iata ca sabia lui Damocles ne ameninta, aflandu-ne in situatia de a fi contestati, amenintati, discreditati. Este absolut reprobabila maniera in care anumite posturi de televiziune incearca o crestere de rating, popularizand frecvent stiri care fac mari deservicii scolii. Aflam zilnic cum elevii de la diferite scoli isi iau la intrebari profesorii pentru a li se justifica notele acordate, cum ei insisi fac clasamente si acorda note dupa criterii subiective acelorasi profesori, urmarim cu stupoare batai in toata legea intre colegi (colege) chiar in sala de clasa, aflam lucruri care ne ingrozesc: consum de droguri, agresiuni fizice