Vasile Milea a devenit, dupa 15 ani de la disparitie, o simpla imagine imortalizata in fotografii. Dar cine era el, cu adevarat? Cum a gandit si ce a simtit ultimul sef comunist al Armatei romane, in decembrie â89? Singurii oameni care mai pot raspunde la aceste intrebari sunt cei care s-au aflat atunci langa el.
La scurt timp dupa fuga cuplului Ceausescu, puterea nou instalata la Bucuresti l-a declarat erou pe generalul Vasile Milea. Iar in primele zile s-a spus chiar ca el ar fi fost asasinat din ordinul "odioasei dictaturi". Ceva mai tarziu, in loc sa clarifice lucrurile, superficialitatea primei anchete, care a lasat "descoperite" cateva detalii ale acelei intamplari dramatice, a intarit suspiciunile. Acum, la peste 15 ani de la moartea fostului ministru, audierea unora dintre oamenii care i-au fost apropiati a scos la lumina o alta imagine a generalului, pe care altfel nu aveam cum sa o cunoastem. Este vorba de colegi, subordonati, ori membri ai familiei, a caror marturie ajunge acum pentru prima data la cunostinta publicului. Iar personajul contradictoriu, care prinde astfel contur, renascut din amintirile acestor martori inediti, nu este chiar un modelul a ceea ce se intelege, in mod obisnuit, printr-un erou. Insa oricum ar fi: "Despre morti, numai de bine!"
CU CEAUSESCU IN SUFRAGERIE. Unul dintre audiati in premiera dupa redeschiderea acestei anchete a fost gen. V.A. Stanculescu care, in Decembrie â89, era unul dintre adjunctii lui Milea. In declaratia sa, "General de gips" ii face fostului sef un portret succinct, ale carui trasaturi se vor regasi si in alte marturii: "Il cunosc pe fostul ministru al Apararii Nationale din primii ani de cariera militara, fiind coleg cu acesta atat la scoala de ofiteri cat si la Academie. Era o persoana foarte sensibila, dedicat in totalitate lui Ceausescu. Avea chiar un cult pentru acesta, motiv pentru care a
