Când băncile se bat care mai de care să dea credite, nu pare a fi o tragedie dacă se ridică una singură împotriva curentului. Din păcate pentru cei care nu şi-au schimbat televizorul Când băncile se bat care mai de care să dea credite, nu pare a fi o tragedie dacă se ridică una singură împotriva curentului. Din păcate pentru cei care nu şi-au schimbat televizorul Cromatic, contra creditării se pronunţă taman cine contează: Banca Naţională. De 15 ani, colaborarea dintre Finanţe şi Bancă merge ca şi ceasul: când cântă cucul la BNR, ministrul se trezeşte cu o nouă lege în braţe. Unii dau vina pe Isărescu pentru austeritatea impusă românilor, alţii laudă prudenţa sa, care a ferit economia de crize. Dacă politicile macroeconomice îi lasă reci pe români, microundele îi înfierbântă. Vizita la hipermarket a fost, o vreme, ca o plimbare prin parc: în Herăstrău lăsai buletinul garanţie şi luai o hidrobicicletă. Din angro, cu buletinul iei un aragaz. Înăsprirea condiţiilor de creditare ar putea transforma, din nou, magazinele în muzee, în care intri, priveşti şi pleci, înjurând preţurile. Ce-o doare grija pe Bancă de firmele creditoare, îşi spune lumea? Marile reţele de electrocasnice sau dealerii auto s-au împrumutat pe afară, au găsit surse de finanţare, e riscul lor când dau credite în loc să stea cu marfa pe stoc. Pesimiştii văd în pachetul anticreditare şomaj şi temperarea creşterii economice, odată ce aragazuri, frigidere şi mobilă produse în ţară vor rămâne fără clienţi. De cealaltă parte, autorităţile spun că sistemul poate ieşi în decor, dacă nu se apasă frâna. Un accident în lanţ ar afecta băncile, economiile populaţiei şi cine mai ştie ce indicatori "macro". Principala temere este însă deficitul balanţei comerciale. Consumul înseamnă importuri mari, iar diferenţa dintre importuri şi exporturi a ajuns la un nivel îngrijorător. O ţară poate consuma mai mult decât p