GURMANDUL IN BUCATE Venise in sfarsit ziua cea mare. Ziua in care aveam s-o revad pe Maria. Inca din copilarie fuseseram cele mai bune prietene si tot ce aveam, imparteam ca surorile. M-am intristat cand a plecat la studii in Franta, dar stiam ca isi dorise mult bursa pe care o obtinuse si n-am putut sa nu ma bucur pentru ea.
Dar, chiar si asa, la distanta, am continuat sa ramanem prietene. Ne trimiteam e-mail-uri aproape zilnic, in care povesteam ceea ce ni se intampla fiecareia dintre noi. Dar sa revenim la ziua de astazi, cand, desi parea ca visez, eram intr-adevar in avion spre Paris ! O parte din costul biletului mi-l platise Maria, iar eu stransesem din rasputeri pentru a completa suma. Dar nu-mi pasa, caci nu o mai vazusem de 3 ani! Imi parea deja o eternitate!
BUCATE. In cele doua geamantane pline, pe langa cateva lucruri de schimb, aveam multa, multa⦠mancare. Da, mancare, caci Maria e o adevarata gurmanda! Si de fiecare data cand vorbeam, se plangea ca cel mai tare si cel mai tare, dupa familie si prieteni, ii este dor de o sarmaluta "ca la mama acasa".
In sfarsit, avionul aterizeaza incet, pe pista luminata a aeroportului Charles de Gaulle. Iata-ma in Franta! M-am ciupit putin de mana, nu de alta, dar voiam sa ma conving ca tot ce mi se intampla este adevarat. Pana sa ma dezmeticesc bine, tragand darza de bagaje, nici nu mi-am dat seama ca o aveam in fata mea pe Maria. Ne-am imbratisat cu putere si am pornit vesele spre casa. Spre casa ei din Paris. O garsoniera cocheta, intr-un cartier plin de verdeata. De cum am lasat bagajele, Maria a inceput sa scotoceasca prin ele, ca sa vada ce i-am adus de acasa. Sarmale, friptura, chiftelute, carnati, branza proaspata, o sticla cu bors, chiar si o punga de malai, iar intr-o cutie niste prajituri. Sau, mai bine zis, prajiturile ei preferate: cornulete cu dulceata de coacaze, "tavalite" prin mult
