Comunismul romanesc nu trebuie sa se teama de Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei. Rezolutia, Recomandarile si Raportul pe care Adunarea le dezbate astazi fac turul istoriei, calare pe cai verzi pe pereti si numara morti fara cruce la Canal.
Aceste indeletniciri reprezinta consecinta unei intirzieri uriase. Ea a dat sentimentului si miscarii anticomuniste din Romania si din Europa de Est prima victorie in 15 ani de chin, dar a avut, totodata, grija sa o transforme in biruinta postuma.
Intre timp, comunismul nostru a devenit, rind pe rind, regim de trista amintire (prim si sigur semn de amnezie), apoi postcomunism si, in sfirsit, „economie de piata functionala". Dezbaterile Adunarii vor acoperi de solemnitati corecte si onorabile o tragedie respingatoare. Intr-adevar, ce-a fost, a fost. Milioane de romani si est-europeni vor fi siliti sa rumege aceasta zicala devastatoare.
Vorbitoriul de la Strasbourg nu poate indrepta nimic. Acuzarea asteapta degeaba, singura in camera: acuzatul e slobod, prosper si a facut, demult, cariera democratica de magistrat, politician sau industrias.
Insa descintecul tirziu si formal cu care parlamentarii europeni vor sa trateze fantoma comunismului nu e o pierdere de vreme. Sensul acestei interventii e cucerirea viitorului. Trecutul a fost adjudecat prin violenta, viitorul poate fi cistigat prin educatie.
Recomandarile supuse dezbaterii, astazi, propun, printre altele, formarea unor Comisii nationale de Evaluare, relaxarea Legii Arhivelor, modificarea manualelor scolare, stabilirea unei Zile Memoriale, infiintarea de Muzee si finantarea unor noi Monumente Publice. La un loc, aceste masuri si programe pot lovi nimicitor in marele punct de forta si rezistenta al comunismului: memoria.
Caci, comunismul de stat a murit, dar amintirea sa e, in continuare, tema unui fe
