Filmele “de rasunet”, lansate cu tam-tam, ale sfarsitului de an, au fost King Kong, Harry Potter 4 si Cronicile din Narnia. Ele continua (si, probabil, vor continua cel putin cateva luni înca) sa ruleze în sali. King Kong e filmul lui Peter Jackson (cel cu Stapanul inelelor) si, evident, e o megaproductie. Meritul lui Jackson si ceea ce face ca filmul sa fie mai mult decat un spectacol grandios de 3 ore, cu mari desfasurari de forte, e tusa retro pe care o imprima filmului si accentele ecologiste din discurs. Asta diferentiaza filmul lui Jackson de altele din serie si-l face sa fie mai mult decat un simplu film cu monstri ce distrug orasele moderne. Daca trilogia Stapanul inelelor va marca, fara-ndoiala, istoria cinematografului comercial, dar nu mai mult de-atat, King Kong s-ar putea sa se impuna ca o abordare usor diferita în filmele de gen. Monstri “umanizati” exista în istoria cinematografului - de la Frankenstein la King Kong -, dar ceea ce e cel mai percutant la filmul lui Jackson e amestecul de retro si efecte speciale de ultima ora, plus substratul ecologic à la Miyazaki. Un film care, în ciuda lungimii, se vede cu placere. Pe de alta parte, Harry Potter începe sa nu mai spuna nimic. Fascinanta lume a magiei începe sa-si piarda din forta si sa-si uzeze mecanismele de atractie - ceea ce e prea mult strica. Elementul de noutate odata epuizat, se instaureaza cel de repetitivitate fara sens. Desigur ca filmul e din nou plin de efecte speciale, unele scene sunt captivante, dar în ansamblu e o senzatie prea accentuata de déjà vu. Harry Potter and The Goblet of Fire/Harry Potter si Pocalul de foc (2005) e regizat de Mike Newel. The Chronicles of Narnia: The Lion, the Witch and the Wardrobe/ Cronicile din Narnia - Leul, vrajitoarea si dulapul (2005), regia Andrew Adamson, e mai degraba un film pentru copii, nu lipsit de fast si ritm, dar fara prea multa surpriza sau