n viziunea lui Eminescu, dascălii blăjeni au fost eroi. Şincai şi Aron Pumnul, Cipariu şi Andrei Mureşanu sunt evocaţi cu o aură de martiri pentru propăşirea neamului. Vorbind despre biografia intelectuală a poetului, D. Popovici, arată că lecturile din perioada studiilor gimnaziale la Cernăuţi, sunt preponderent de istorie naţională: ,Figurau aici cărţi religioase începând cu Cazania lui Varlaam, dar figurau mai cu seamă scrieri referitoare la istoria poporului român şi la condiţiile lui morale, politice şi sociale. De la Hronica lui Şincai şi Istoria lui Petru Maior, trecâd prin tratatele consacrate în epocă de istoria românilor, cum era acela al lui Dionisie Fotino şi până la bogata literatură în legătură cu Unirea Principatelor, biblioteca punea la îndemâna unui îndrăgostit de istoria românilor un material foarte preţios" (D. Popovici, Poezia lui Eminescu, Editura Albatros, Bucureşti, 1972, p. 74).

Eminescu cunoştea opera lui Şincai desigur mai întâi din Lepturariul lui Aron Pumnul, una din cărţile lui de căpătâi, în care biografia lui Şincai este destul de amănunţită şi urmată de câteva capitole din Hronica românilor. Se mai arată acolo că ,astă carte este cea mai preţioasă comoară sufletească a naţiunii române, care n-ar trebui să lipsească de pe masa nici unui român... Se ştie că, ales bibliotecar al Societăţii ,România Jună" de la Viena, Eminescu a dăruit opera lui Şincai bibliotecii acestei societăţi. Se spune că în răstimpul petrecut la Blaj (iunie-septembrie 1866, tânărul poet se descoperea de câte ori trecea prin faţa casei în care a locuit Şincai.

Iată de ce, aflat ca student la Viena, într-unul din primele sale articole O scriere critică se simte dator moral să-l apere pe Şincai şi Pumnul de criticile aduse de Titu Maiorescu: ,...rămânem datori cu răspunsul la întrebarea dacă Şincai, ca un adevărat martir ce-a fost, nu a rămas drep