C(RAMPE) Am auzit de atatea ori despre evenimentele sangeroase de pe strazi (devenite subiectele principalelor jurnale ale zilei), incat am inceput sa le gasesc normale.
Pentru mine, verbul "a injunghia" a devenit firesc. Ca si verbul "a spulbera". Daca spulberatul se petrece pe trecerea de pietoni, lucrul mi se pare cu atat mai natural. Mi se pare normal ca oamenii sa se taie intre ei, numai si numai in virtutea unei inertii sadite sistematic, cu grija, de editorii de stiri ai televiziunilor. Mi se pare in legea lucrurilor ca oamenii sa fie spulberati, mai ales pe trecerea de pietoni, doar in virtutea precedentelor repetate de "n" ori.
Vedeti dumneavoastra, am invatat noi la scoala ca, daca un caine musca, un om nu e o stire, dar daca un om musca un caine, ei bine, asta e subiect de breaking-news. Plecand de la premisa asta, faptul ca un om, care trece pe verde pentru el, e spulberat de o masina, nu mai e de natura sa trezeasca interesul nimanui. S-a intamplat de atatea ori, incat niste creieri imprastiati pe carosabil devin, in economia zilei, redundanti de-a dreptul.
Pentru mine, telespectatorul sastisit de acelasi si acelasi discurs, stirea ar fi ca omul de pe trecere sa opreasca masina in viteza cu mana dreapta (sa zicem), s-o ia pe sus, s-o roteasca deasupra capului cu un strigat de Tarzan, si s-o arunce pe blocul de locuinte de vizavi de strada. Apoi sa-si continue linistit traversarea.
"Ce-ai facut azi, barbate?", sa-l intrebe nevasta-sa cand ajunge acasa, "pai, ce sa fac, am spulberat un Audi, pentru c-a vrut sa treaca in viteza printr-o intersectie din plin centrul Capitalei", "ei, fir-ar sa fie, ia da pe stiri, sa te vad si io la televizor", "ia".
Pac, telecomanda: "Tragedie astazi, in intersectia cutare din plin centrul Capitalei! Un Audi A8 care trecea, regulamentar, cu viteza de o suta de kilometri la ora, pe culoarea verde