Saptamana trecuta a inceput cu autosuspendarea lui Adrian Nastase din conducerea PSD din cauza scandalului cu averea matusii si s-a sfarsit cu vestea urmaririi penale pentru frauda a vicepremierului Gheorghe Copos.
Cum era de asteptat, miezul faptic al chestiunii, adica ilegalitatile imputate respectivilor, a fost repede acoperit de consecintele politice, avand in vedere ca orice suspiciune de frauda, atunci cand e vorba de un politician si de un demnitar, pateaza imaginea partidului, respectiv a institutiei pe care acesta o reprezinta.
Numai ca de aici apele incep sa se desparta. Dupa autosuspendarea lui Adrian Nastase din conducerea PSD, fruntasi ai Aliantei i-au cerut si demisia din conducerea Camerei Deputatilor, pe motiv ca scandalul cu matusa afecteaza onorabilitatea institutiei.
Prilejul de replica a venit imediat o data cu citarea la DNA a vicepremierului Copos, proaspat demisionat din conducerea Partidului Conservator, dar caruia PSD i-a cerut sa-si dea demisia si din Guvern.
Desi solicitarile de renuntare la functiile publice sunt evident motivate de rivalitatea intre partide, ele ridica o problema interesanta, anume genul de dedublare adoptat de personajele noastre politice.
Vicepremierul George Copos sustine ca nu are de ce sa plece din functie, atata vreme cat faptele de care e acuzat, respectiv revanzarea (in profit si fara plata impozitelor) catre Loteria Romana, societate de stat, a unor spatii comerciale cumparate ieftin tot de la stat, sunt mult anterioare momentului de cand a inceput sa faca parte din Guvern.
Acest lucru il explica intr-o declaratie de presa fara antetul Guvernului si semnata simplu „Gheorghe Copos" - in care sustine si ca nu stie ce invinuiri i se aduc. Dedublarea in cauza are darul ca slujeste foarte bine argumentatia invinuitilor potrivit careia dosarele cu f
