Ianuarie era, inainte de 1989, o luna foarte grea pentru "omagiatori" si activistii de partid, care trebuiau sa mobilizeze exemplar multimea patrioto-proletara pentru a pregati cum se cuvine evenimentele de greutate ale calendarului comunist de inceput de an - 7 ianuarie - ziua "lu tovarasa" si 26 ianuarie, aniversarea "eroului intre eroi".
Stransi cu arcanul de prin sectii, in brigazi muncitoresti, oamenii muncii din Timis trebuiau, vrand - nevrand sa-si exprime sentimentele de aleasa stima si "adanc respect", recitand poezii si dansand vestitele "dansuri de brigada", in salopete "de curat", cu ciocane, seceri, electrozi, canciocuri si flori. Lumea care nu participa la "programul artistic" era obligata sa-si vada colegii exprimandu-si artistic adeziunea la cauza socialista. "Ceausesciada" organizata in fiecare ianuarie, reflectata in presa vremii dadea impresia unei tari transformate in teatru de papusi, dansand precum dictau sforile trase de papusarul-sef. Sa organizezi uriasa "adeziune populara" in care era angrenat un judet intreg nu era un lucru usor pentru activistii responsabili. Mai ales ca, spune Traian Orban, presedintele Asociatiei "Memorialul Revolutiei 16 - 22 Decembrie", banatenii erau printre cei mai refractari cetateni ai R.S.R. la mascarada pusa in scena in fiecare ianuarie. Ziarele vremii sustineau insa altceva... 7 ianuarie - "Tovarasa" Inca de la inceputul lui 1989 "antenele" organizatiei judetene de partid incepusera sa se miste in Timis. Oamenii isi amintesc ca in ultimii ani de dinaintea Revolutiei, Elena Ceausescu pretindea sa aiba parte de ziua ei - 7 ianuarie - de acelasi tratament devenit traditie la ziua sotului sau : omagii, poezii patriotice, "Scantei" cu frontispiciul rosu.
In spiritul acestei noi tendinte, Drapelul Rosu din 7 ianuarie 1989, desi de obicei era alb negru, a avut o editie speciala, cu capul ziarului rosu, dat
