Impozitul de 16% pe dobanzile bancare, intrat in vigoare la data de 1 ianuarie 2006, poate fi evitat prin alegerea unei forme de plasament a economiilor: conturile de economii combinate cu facilitatile de cont curent.
Chiar daca se observa o usoara tendinta de crestere, dobanzile la depozitele bancare sunt in continuare real negative.
Daca luam in consideratie si faptul ca inflatia din 2006 ar putea sa depaseasca limita de sus a intervalului anuntat de banca centrala in tinta de inflatie de 5%, am putea avea o inflatie de peste 6% in 2006, in conditiile in care dobanda la depozite este de circa de 4% - 5% pe an. In plus, castigurile din dobanzi se impoziteaza din acest an cu 16%.
Daca mai adaugam si comisioanele de retragere de numerar de circa 0,5%, randamentele devin si mai mici.
Cu toate acestea, legislatia in vigoare lasa o portita de scapare pentru economiile populatiei in fata acestei avalanse de impozite pe un nivel de dobanda foarte scazut. Astfel, impozitul pe dobanzi se aplica in functie de tipul dobanzii: la vedere sau la termen. Pentru dobanzile la termen, se aplica automat impozitul de 16% pe castig.
Pentru dobanzile la vedere, situatia se schimba: daca dobanzile sunt mai mici decat rata bubid anuntata de BNR in prima zi a lunii in care este constituit depozitul, randamentele au impozit zero. Pentru a veni in sprijinul deponentilor, bancile au inceput sa lanseze produse inovative: conturi de economii care combina facilitatile contului curent cu cele traditionale ale unui depozit.
Singura caracteristica a acestor tipuri de produse este data de faptul ca un client care opteaza pentru un astfel de produs trebuie sa tina o suma minima blocata in contul la vedere, pentru a nu pierde dobanda care este similara dobanzii la un depozit la termen. In plus, clientul are liber acces la banii sai
