Anul 2006 va sta, in intreaga lume culturala, sub semnul lui Mozart, pentru ca, pe 27 ianuarie, se implinesc 250 de ani de la nasterea geniului de la Salzburg, a carui impresionanta creatie figureaza in repertoriul oricarui artist, mai mult sau mai putin important. Pina si opusurile compuse de maestru in copilarie uimesc prin complexitatea si frumusetea lor, alaturi de sutele de partituri scrise fara ragaz, cu o inventivitate si o inspiratie unica, in prea scurta sa existenta de aproape 36 de ani.
Firesc, scenele noastre vor gazdui numeroase evenimente dedicate muzicii mozartiene, in interpretari ce se doresc a fi de calitate – uneori chiar performante. Primul concert din aceasta serie a avut loc la Ateneu, in primele zile de ia-nuar, sub bagheta lui Cristian Mandeal, si a propus doua simfonii a caror dantelarie rafinata a fost reliefata cu finete de orchestra Filarmonicii, dar si un concert pentru vioara al carui solist japonez a fost departe de abordarea corecta a partiturii.
Din pacate, buna intentie de a organiza o conferinta de presa menita sa prefateze manifestarile derulate in stagiunea ansamblului in „Anul Mozart“ a fost concretizata cel putin surprinzator, pentru ca au fost prezenti doar citiva ziaristi din zone ce nu aveau nici o legatura cu muzica sau chiar cu minima cultura (intrebind, spre exemplu, daca Filarmonica preconizeaza vreo… prima auditie din creatia mozartiana…), nici un cronicar de specialitate nefiind, se pare, invitat la acea intilnire care ar fi constituit si un bun prilej de a se anunta ca maestrul Mandeal a fost numit „dirijor principal oaspete“ la Orchestra Halle din Manchester, cu care colaboreaza de multi ani. De altfel, nici macar aceasta informatie nu a fost comunicata decit institutiilor mass-media, nicidecum celor care chiar scriu despre fenomenul muzical din tara si de peste hotare.
Culmea este ca,
