s-a angajat intr-o cruciada, dar, pe de alta parte, a starnit o imensa iritabilitate in chiar interiorul sistemului. Pe buna dreptate, primul-ministru trebuia sa se arate preocupat de un dosar atat de fierbinte. De unde, evident, colocviile dese cu ministrul de resort.

E de presupus ca un prim-ministru, atunci cand isi convoaca un colaborator, il previne asupra problemelor pe care le vor dezbate. Asta pentru ca omul sa nu vina cu mana goala, ca la o sueta in sine. Daca premierul uita sa precizeze ce anume il intereseaza, e de asteptat sa se intereseze ministrul insusi. Dar probabil ca nu-i o regula stricta. Intalnirile informale vor fi fiind si ele ceva natural.

Convocarea din vara s-a dovedit, insa (dar, ce-i drept, doar in plina iarna), un fel de capcana pentru Monica Macovei. Care, dupa cum stim acum, s-a intalnit, de fapt, in biroul primului-ministru cu un cetatean necajit de justitie. Conteaza, dar nu de tot, ca acest cetatean era Dinu Patriciu. Conteaza mai mult ca primul-ministru a aranjat intalnirea. Nu e vorba, desigur, de o intalnire de taina. Acestea nu se fac in vazul lumii. Dar, oricum, nu era vorba nici de o intalnire chiar banala.

Iar de va fi fost banala, ea a devenit exceptionala prin secretul care a adapostit-o pana de curand. Desi nu stiu de ce-si mai inchipuie ministrii nostri ca in Romania mai functioneaza secretele...

Daca a fost chemata, Monica Macovei trebuia sa se duca. Dar e cel putin inelegant din partea primului-ministru s-o puna intr-o situatie atat de delicata, de nu de-a binelea ingrata. Nici chiar premierul nu poate aranja intalniri intre ministrul justitiei si un cetatean cercetat penal. E ca si cum primul-ministru ar fi intentionat sa-si discrediteze ministrul.

I-ar mai fi ramas si Monicai Macovei o solutie ineleganta de iesire: sa dea ea in vileag intalnirea. Ceea ce, desigur, ar fi fost apro