- Gradinarul erou si regizorul etnograf

Rareori cronicarii de film sint unanimi in a elogia o productie cinematografica cu substrat politic. Daca a aparut anul trecut vreun astfel de film, care sa merite cu prisosinta toate laudele, atunci este vorba de ultima creatie a lui Fernando Meirelles. Cineastul de origine braziliana a stirnit vilva in 2002 cu explozivul Orasul Zeilor, film urmat de trei ani de tacere. Apoi, in toamna lui 2005, Meirelles a revenit, surprinzator, cu o ecranizare dupa autorul de best-seller-uri d’espionage John le Carré, film care a confirmat transformarea regizorului dintr-o promisiune intr-o certitudine a industriei cinematografice.

The Constant Gardener (Prietenie absoluta, pe marile noastre ecrane) a primit anul acesta trei nominalizari la Globul de Aur (Rachel Weisz a si luat rivnitul trofeu) si nu mai putin de zece la Premiile BAFTA, care vor fi urmate de cel putin doua-trei nominalizari la Oscaruri. Un succes pe toate liniile, asadar, pentru un film cu puternice implicatii politico-economice.

Britanicul Justin Quayle (Ralph Fiennes) este un diplomat (la propriu si la figurat), care traieste in Kenya alaturi de sotia sa, activista Tessa (Rachel Weisz). Amindoi viseaza la o lume fara buruieni, numai ca el se limiteaza la propria gradina, in timp ce ea pune oamenii pe primul plan. Atunci cind Tessa este asasinata, Justin este obligat sa-si paraseasca florile si, pentru prima data in viata, sa renunte la diplomatie (sinonima, in cazul sau, cu apatia), asumindu-si riscurile unei investigatii care l-ar putea costa viata. Titlul filmului este, prin urmare, ironic, pentru ca „gradinarul perpetuu“ se metamorfozeaza peste noapte intr-un erou autentic. Nu va asteptati insa la schimburi de focuri sau batai „ca-n filme“ – Justin nu trage nici un glont si nu expediaza nici un pumn (desi incaseaza destule lovituri) – insa inves