* Deus caritas est. Autor: Papa Benedict al XVI-lea. Motto: cuvintele Mîntuitorului din Epistola Sfîntului Apostol Ioan: "Cine sălăşluieşte în iubire, locuieşte în Domnul şi Domnul sălăşluieşte întru el".

Iubire, Hristos, Dumnezeu. Joseph Ratzinger - de la care se aştepta o dură luare de poziţie în legătură cu subiecte precum morala sau ritul liturgic - surprinde prin tematica abordată în prima sa Enciclică.

Documentul care, în tradiţia Sfîntului Scaun, marchează debutul fiecărui pontificat, mai degrabă decît o operă programatică, este o reflecţie teologică despre iubire şi milostenie. Dacă Papa Ioan Paul al II-lea a preferat să abordeze relaţia dintre Isus şi creştini (în Redemptor Hominis), iar Paul al VI-lea (în Ecclesiam Suam) tema Bisericii, pontiful-teolog consideră că misiunea sa este redefinirea conceptului de iubire în diversa-i gamă semantică. În plin proces de secularizare (asupra căruia Sfîntul Părinte deja avertizase din solemnitatea Capelei Sixtine, la începutul pontificatului), în care credinţa este interpretată ad personam, iar morala se "laicizează", redimensionarea celei mai înalte virtuţi creştine devine vitală. În epoca postmodernă, în care conceptul de iubire riscă să fie desacralizat, banalizat. Ca şi verbul. Fie el Logos întrupat sau nu.

În Deus caritas est, în tradiţia gîndirii Sfîntului Augustin, a lui Bonaventura şi a marilor mistici creştini, dragostea îmbrăţişează atît dimensiunea erosului, cît şi conceptul de "agape": iubirea înţeleasă ca dăruire.

Numai transfigurînd "eros"-ul (în traducerea latină, amor, dragoste, îndrăgostire, iubire profană, senzuală, atracţie erotică) în "agape" (în latină caritas, iubire creştină, caritate, milostenie), omul se înduhovniceşte, devine persona. Capătă chip, reflectînd astfel imaginea Creatorului. Este însă inerentă purificarea prin intermediul unui profund itinerar spiritual. "