interviu cu Sorin LEOVEANU

A fost Hamletul lui Vlad Mugur; a jucat şi în alte spectacole din ultima parte a vieţii lui Mugur, în Carnavalul bîrfelor şi Aşa este, dacă vi se pare, iar experienţa colaborării cu un mare regizor l-a marcat puternic. A jucat apoi în Revizorul lui Claudiu Goga, la Naţionalul din Craiova, în Îmblînzirea scorpiei, spectacol făcut de Mircea Cornişteanu la acelaşi teatru, în Leonce şi Lena al lui Alexandru Dabija şi în alte cîteva, la Odeon. Sorin Leoveanu e un actor cumva atipic pentru generaţia sa, fie şi pentru că vocaţia lui e acel "teatru de artă" aflat în agonie în România de azi. Un soi de dezamăgire anarhistă, în care se amestecau viaţa şi teatrul, l-a dus departe: el şi Luiza Cocora au plecat în 2004 în Canada, lăsînd în urmă Teatrul Odeon, Bucureştiul şi ţara, în general. Cum puţini ar fi crezut, Leoveanu s-a întors după un an petrecut la Montréal. De atunci, a jucat în ultimul film al lui Lucian Pintilie, Tertium non datur, o adaptare după nuvela Capul de zimbru a lui Vasile Voiculescu, iar acum îl joacă pe Lopahin în Livada de vişini, în primul spectacol după şase ani al lui Alexa Visarion, pe scena de la Craiova. Cine ar putea spune dacă întoarcerea lui a fost o înfrîngere sau o victorie!?

Cum ai aflat că Lucian Pintilie te voia în filmul lui?

La telefon. Am aflat la telefon, într-o dimineaţă, la Montréal. M-a sunat să-mi spună de Capul de zimbru , eu eram foarte obosit şi ameţit din cauza diferenţei de fus orar, aşa că nu i-am răspuns pe loc. Dl Pintilie mi-a lăsat în căsuţa vocală numărul lui de telefon, l-am sunat înapoi a doua zi, mi-a spus despre ce e vorba şi-am mai vorbit de cîteva ori timp de patru-cinci luni. Mi-a trimis apoi pe mail scenariul, ne-am scris mesaje, am stat de vorbă şi cu secretara lui... De văzut, ne-am văzut prima dată la Bucureşti, cînd a venit să mă ia de la aeroport.

Care v