In Romania de azi, parte indisolubila a Romaniei eterne, bascalia facuta pe seama unui politician e cel mai mic rau care i se poate intampla acestuia. Deosebita de ironie, intruchipata exemplar de catre ironia englezeasca, bascalia nu e deloc periculoasa pentru un om politic. Bascalia facuta pe seama lui implica o anume simpatie, o familiaritate de bodega, cu imbratisari dese si pupaturi imbalosate. Calin Popescu Tariceanu, unul dintre cei mai abili politicieni postdecembristi, stie asta. Scandalul Intalnirii de taina poate fi considerat incheiat. Fara nici o urmare in planul faptelor. Desigur, unii ar putea crede ca el se afla in plina desfasurare sau ca va avea cel putin un efect: o demisie sau o cerere de demisie. Cine cunoaste realitatile romanesti - si subliniez romanesti - isi da seama imediat ca taraboiul nu mai are carburant pentru a fi mentinut in prim-plan.
Cum de e posibil ca un asemenea scandal sa moara atat de repede, dar mai ales sa ramana o simpla valvataie mediatica?
Explicatiile sunt mai multe.
Indiscutabil, una dintre cauze trebuie cautata in improvizatia care a stat la baza declansarii si desfasurarii lui. Nu stim cine sunt autorii din umbra. Sigur e ca acestia nu sunt PSD-isti. PSD-istii, da, stiu sa lucreze pe cineva. Scandalul Adrian Nastase o dovedeste. Scandalul Intalnirii de taina tradeaza insa absenta unui plan initial. Daca ar fi fost, presa ar fi primit mai mult decat o informatie vaga, dar mai ales dusmanii lui Calin Popescu Tariceanu din sanul actualei Puteri ar fi avut o reactie severa.
Cauza cauzelor trebuie cautata in felul magistral in care a rezolvat criza Calin Popescu Tariceanu.
Indiscutabil, explicatia data de premier prin intermediar starneste rasul. Cu disponibilitati spre bascalie tipic romaneasca, presa noastra libera si independenta a facut mare haz de descoperirea vinovatului in persoana u
