In sãptãmâna care se încheie s-au întâm-plat câteva lucruri care ar putea reprezenta un imens salt înainte pentru sportul mureşean. Ar putea fi semnalul schimbãrii unor mentalitãţi bolnave care au fãcut din acest judeţ o jalnicã umbrã a ceea ce era cândva în materie de mişcare sportivã. Poate veţi spune cã s-a scris prea mult despre subiectul baschet şi americanii, pentru cã despre asta este vorba, însã dincolo de spectaculosul situaţiei, realizarea acestor transferuri este, aşa cum spu-neam, un semn cã ceva se schimbã în mintea unor oameni.
Pentru prima oarã dupã 1989, câţiva oa-meni politici au mişcat în front, energic, fãrã un interes personal, fãrã sã se afle în preajma alegerilor, pentru ca echipa masculinã de baschet a oraşului sã poatã ridica privirea spre culmile unui sport atât de iubit în Târgu Mureş. Acest lucru ar fi trebuit sã se întâmple demult. Nu s-a întâmplat, iar consecinţele le ve-dem.
Logic vorbind, miş-carea aceasta ar trebui urmatã de altele asemã-nãtoare, şi în alte sporturi, iar fotbalul face parte, obligatoriu, dintre prioritãţi.
Dacã cei care fac o mulţime de bani, trãind pe aceste meleaguri, nu pot pricepe sub nici o formã cã datoreazã ce-va oraşului şi oameni-lor, care i-au ajutat sã ajungã unde sunt, sã o facã mãcar atunci când vin sã-i “sfãtuiascã” suspuşii urbei. |ntr-un târziu vor gusta din bu-curia roadelor nãscute din gestul lor şi, probabil, vor privi altfel viaţa acestui oraş.
Aş vrea sã mai spun doar cã venirea celor trei americani la echipa de baschet îmi amin-teşte de momentul Her-litz Mobex, petrecut în 1997-1998, când trei jucãtori sârbi dãdeau culoare baschetului mureşean. O culoare frumoasã.
de Florin Marcel
In sãptãmâna care se încheie s-au întâm-plat câteva lucruri care ar putea reprezenta un imens salt înainte pentru sportul mureşean. Ar putea fi semnalul schimbãrii unor mentalitãţi
