Lucrul cel mai frapant in aparitiile TV ale Justitiei Macovei pe tema o floare si doi gradinari la Palatul Victoria mi s-a parut zambetul doamnei ministru. Un zambet complice, care te ia cu forta partas pe tine, telespectator, la vrajeala pe care o debiteaza. Un zambet de Pristanda cu coada. Tipatescu: „Ghita...
apoi nu ma orbi de la obraz asa." Pristanda (schimband deodata tonul, umilit si naiv): „Famelie mare... renumeratie dupa buget mica...". Tipatescu: „Ia sa lasam steagurile, Ghita...".
Pristanda: „Curat sa le lasam, coane Fanica." Si dupa ce prefectul iese, politaiul isi zice in barba: „Grea misie, misia de politai... Si conul Fanica cu coana Joitica mai stau sa-mi numere steagurile...".
Nu altceva spune purtatoarea de drapel a anticoruptiei romane, doamna Justitia Macovei: Pai, bine, mai presa, popor si cine s-o mai uita la televizor, eu anticorup, moralesc, neprihanesc din greu Justitia, misie grea, si voi ma luati la intrebari ca de ce n-am pus un steag – doua taman la guvern! Parca n-ati sti cum devine cazul...".
Nu, doamna ministru, eu, de pilda, nu stiu. Eu stiu ca ministrul Justitiei nu se intalneste intre 6 ochi, intr-un cadru neoficial, cu un urmarit penal, fie si daca doi dintre ochi ii apartin primului ministru. Daca dl.
Tariceanu, liberal, a considerat, dupa ce l-a sunat pe procurorul general „ca sa se informeze" in cazul ridicarii lui Dinu Patriciu, liberal amical, ca trebuie sa se adape si de la sursa Patriciu, datoria domniei voastre de ministru al Justitiei era, cred eu, sa spuneti, cand ati dat cu ochii de conu Dinu, pardon, scuzati, bonsoar!
si sa inchideti usa pe dinafara. Sau, daca sunteti asa o apolitica politicoasa, ramaneati, ascultati si dupa aceea informati publicul, societatea civila din care va trageti, in legatura cu fortuiala la care ati fost supusa.
