- Social - nr. 18 / 27 Ianuarie, 2006 Parafrazand o vorba veche, "Batranete, haine grele", imi permit sa sper ca va capata sens afirmatia "batranete artistica, haine… mai bune". Aceasta pentru ca am descoperit o raza de lumina pentru cei care si-au inchinat viata culturii si artei prin aparitia unei "Legi privind instituirea indemnizatiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite si recunoscute ca persoane juridice de utilitate publica". (Legea nr. 8/2006). Avem cu totii imaginea unor mari personalitati ale vietii culturale si artistice, care au ajuns sa traiasca o batranete de mizerie, plina de lipsuri, dupa ce o viata intreaga au facut tot ce le-a stat in puterea talentului sa dea identitate spirituala neamului nostru. Unii dintre ei au ajuns pe la cantine ale saracilor, ducandu-si traiul de la o zi la alta. Fara nici un orizont. Scriitori, actori, artisti plastici, solisti vocali si instru mentisti, dupa ce au "iesit din scena" au inceput sa invete arta supravietuirii, cu pensii mizerabile. La o pensie mica, o indemnizatie de 50% din cuantumul acesteia nu inseamna mult, dar mai poate indulci ceaiul batranetii cat de cat. Conditia este ca pensionarii culturii si artei sa aiba calitatea de membru al unor uniuni de creatie "legal constituite si recunoscute ca persoane juridice de utilitate publica". Din pacate, legea intra in vigoare doar de la 1 ianuarie 2007. Pentru unii va fi bine si atunci, altii poate nu vor mai ajunge la aceste indemnizatii, timpul neavand rabdare la nesfarsit. Imi amintesc un astfel de caz, e vorba de un artist plastic care ar fi trebuit sa beneficieze in 2002 de o indemnizatie de merit, potrivit Legii 118/2002. Cum mecanismele birocratice s-au miscat ca la noi (la nimeni!), omul a primit drepturile ce i se cuvin dupa ce el, saracul, era deja plecat in lumea celor drepti. Oricum,