- Istoric - nr. 18 / 27 Ianuarie, 2006 Cronicarul contemporan evenimentelor, Mikó Ferenc de Haghig (Covasna), cu un rafinat simt al extractiei esentialului din cotidianul amorf al timpului petrecut in prezenta si intimitatea elitelor, ce nu lipseau nici atunci, s-a implicat, ca multi altii anteriori si, si mai multi ulteriori, in viata politica a Transilvaniei, in conexiunile ei neintrerupte cu Tarile Romane. Ne-a lasat, ceea ce a atras atentia si istoriografiei interbelice (Joachim Craciun), memorii ce nu-si dezmint valentele nici pana in ziua de azi despre Voievodul Mihai Viteazul, descriindu-i faptele demne, de altfel, de oricare domnitor european al timpului sau. Trambitata cu o insistenta emfaza in Europa centrala, in deceniul ultim al secolului al XVI-lea, campania antiotomana, corespunzand si urcarii pe tronul Tarii Romanesti a Voievodului Mihai, a cunoscut, la putin timp dupa aceea, o veritabila energizare, dupa care, tot mai des, numele lui strainii, cu misiuni diplomatice de mare interes inspre gurile Dunarii, ulterior bataliei norocitoare _ cum s-ar fi exprimat cronicarul _ de la Calugareni, de mare ecou continental, au inceput a-i acorda supranumele de Viteazul. Avand o avansata conceptie nationala _ cum lasa sa se intrevada din memoriile testate urmasilor _, ceea ce nu este de incriminat, cronicarul arata ca folosindu-se de "fii ai patriei noastre _ unguri ardeleni, buni osteni _ probabil ce se aflau atunci in Tara Romaneasca _, prin acestia Mihai Voda, cercetand pe secui le-a fagaduit libertate, apoi a pornit ca la lucru sigur de dobandit venind pe drumul Buzaului, iar secuimea s-a ridicat asupra nobilimii, incepand si sa le arda casele (conacele) in toata secuimea, neramanand nici o casa a vreunui nobil pe care sa n-o strice, (sa n-o) arda, sau (sa n-o) nimiceasca." "Voievodul se grabi spre Sibiu avand si aici om de incredere pe Süveg Albert,