Imi era dor de India, fara sa mai fi fost vreodata inainte acolo. Era un dor care ma facea sa plang ori de cate ori priveam fotografii infatisand peisajul usor arid, cu muntI bizari, al Maharashtrei, spatiul cel mai incarcat de semnificatii spirituale al Indiei, situat in zona centrala a sub-continentului.
India a devenit o dorinta dupa ce am inceput sa practic Sahaja Yoga si sa ma apropii de intelegerea anumitor aspecte ale spiritualita‘ii indiene. La fel ca mine, si alti sahaja yogini descopera in ei nostalgia dupa acest spatiu saturat de istorie si de cunoastere subtila.
Anual, seminarele internationale organizate in Pune, capitala culturala a Maharashtrei, atrag zeci de mii de sahaja yogini din intreaga lume.
Calatoria noastra a inclus participarea la un astfel de seminar, organizat in zilele de Craciun, precum si un tur al statului Maharashtra, in care am vizitat cateva din locurile sfinte ale Indiei: pesterile de la Ellora si Ajanta, locuri sacre unde au trait si au savarsit minuni mari intelepti din vechime – cum sunt izvorul raului
Godavari, la Trimbakeshwar, locuri in care apar manifestari ale cate unui principiu divin – cum sunt swayambhurile lui Shri Ganesha, principiul purita‘ii si al inocentei, la Ojar sau Leniadri, ori swayambhuri ale lui Shri Adi Shakti – Mama Divina a Universului, cum este Sapta Shringi, din Vani.
Fiecare loc are cate o poveste, are cate un talc, are cate un personaj central, evidentiaza cate un principiu, lucruri minunate pe care ar fi fost frumos sa le pot relata aici. Din pacate nu am retinut decat informatii fragmentare si trunchiate si, intre noi fie vorba, in cea mai mare parte a timpului nici nu stiam numele locului in care ne aflam.
(Marturisire jenanta, dar
