Cinci ore de la explozie. Craiova este impietrita de stirile care curg din difuzoare. In masini, autobuze, birouri, in scoli si in case nu se discuta decât despre tragicul eveniment care a inmarmurit un oras intreg. Mai mult ca oricând, traficul este insuportabil. Doar cartierul Lapus zace intr-o amorteala nefireasca. Nici un zgomot, nici un plânset, nici un strigat de disperare nu tulbura linistea inghetata. Autoturismele circula bara la bara, parca in semn de respect pentru tragediile care abia au inceput lânga ei. In zona afectata, multimea nu a disparut cu totul. Nimeni nu mai are putere sa vorbeasca insa. Trecatori, curiosi, rude ingrijorate privesc incremeniti ce a mai ramas dupa explozia devastatoare. Blocul U2, cel aflat in imediata apropiere a punctului termic. Din usa de la intrare a mai ramas cadrul de fier. O fisura adânca strabate scara care urca pâna la etajul patru. Pereti crapati, cioburi, frig cumplit. Nici o usa de apartament nu mai este la locul ei. Cele care nu au fost smulse de deflagratie abia mai stau agatate in balamale. Dincolo de ele - primele ore de drama. O orfana intre darâmaturi Apartamentul patru. Trei tineri cara molozul cu ce pot. Galeti, cutii, saci, faras sau chiar cu mocheta cu tot. Mâinile le sângereaza de la rani si ger. Nici unul nu indrazneste insa sa scoata o vorba. Socul este prea mare, dezastrul este enorm. Se misca mecanic, incercând sa nu vada tabloul sinistru de lânga ei: ferestre spulberate, pereti surpati. Baia a devenit una cu dormitorul si holul, mobilele nu se mai disting din mormanul de darâmaturi. Usile nu mai exista. In locul unde cu doar câteva ore inainte fusese un camin calduros, ramasesera doar ruine, din care Elisabeta Tudor, tânara de numai 23 de ani, incerca sa mai salveze câte ceva. Cât de putin, pentru ca acolo, in apartamentul patru, se gasea singura ei avere: mostenirea lasata de parintii decedati. „N-a