Durerea parintilor care au pierdut cinci copii nu mai are cuvinte. Mama zimbeste cu privirea pierduta, iar tatal nu mai poate vorbi, chiar daca ar vrea. Vocea lui s-a stins plingind dupa copiii morti. Crucile sint sprijinite de gard, iar oamenii strinsi in jurul locului tragediei se incalzesc in curte la focul facut in patru butoaie. "Zice lumea ca sintem paraziti noi care locuim aici. Zic zonei Micul Paris, Dallas sau ghetouri, da' noi nu tot oameni sintem...", a spus un barbat venit la priveghi. O dovada ca pe aici se traieste si se moare este data de cele cinci sicrie micute asezate unul linga altul pe patul dintr-o casa alaturata. Durere muta si frig ca la pol. Aceasta este imaginea dezolanta a zonei blestemate de pe strada Cicoarei. Linga casa arsa, mai este una a unor rude ale familiei Talica. Aici sint strinsi circa 30 de oameni care vorbesc in soapta in jurul unui foc aprins in butoaie asezate din 15 pe 15 metri in curte. Hainele saracacioase ii fac greu de deosebit. Oamenii se disting doar prin inaltime. Crucile din lemn ale celor cinci fetite sint sprijinite de gard. Pe cruci sint scrise numele fetelor, fiind puse in ordinea virstelor: Bela, nascuta in 2005, Alina nascuta in 2003, Mirela nascuta in 2002, Elisabeta nascuta in 1999 si Ionela nascuta in 1998. "Haideti ca sint inauntru parintii, da' nu cred ca mai pot vorbi, ca au urlat de le-au paralizat giturile. Nu mai sint oameni...", ne spune un barbat. "Dumnezeu a luat prea multi deodata" Casa are o usa micuta, iar camera e intesata de rude. Maricica si Mihai Talica stau pe pat si sint tinuti de umeri de niste apropiati. "Nu pot vorbi, nu mai au glas", ne confirma un tinar. Mama se uita la noi cu o privire in care se citeste goliciunea din interior. Tatal are miinile in strinsoarea unui alt tinar care pare ca nu vrea sa ii dea drumul si vrea sa ii fure din durere. Incearca sa ingaime ceva, dar din git nu