Hamas "nu doreşte controlul asupra Autorităţii Palestiniene, ci asupra întregului Israel", spunea un israelian al cărui fiu a murit într-unul dintre cele 60 de atentate comise de kamikaze. "Cei Hamas "nu doreşte controlul asupra Autorităţii Palestiniene, ci asupra întregului Israel", spunea un israelian al cărui fiu a murit într-unul dintre cele 60 de atentate comise de kamikaze. "Cei care au plătit cu sânge pentru a-şi apăra poporul palestinian vor face, acum, tot ce este mai bine pentru a-l sluji", opina un palestinian. Sunt două dintre opiniile celor afectaţi de rezultatele scrutinului palestinian, un scrutin căruia observatorii internaţionali, în frunte cu Jimmy Carter, nu i-au găsit fisuri, ei elogiind "respectarea legilor democraţiei". Totuşi, în Israel, în SUA, în UE şi pe plan internaţional, neliniştile mari au apărut când s-a aflat că Hamas a câştigat după un vot democratic. Paradoxal ori nu, dar rezultatele au surprins analişti şi cancelarii "cu firmă". Din două - una, cum zice românul: surpriza s-a datorat lipsei realismului analiştilor ori faptului că votul n-a confirmat ce au dorit ei? Altfel, nu se putea să nu se observe avântul islamismului fundamentalist din ultima vreme: alegerile prezidenţiale din Iran, câştigate de un ultraconservator; la scrutinul municipal din Arabia Saudită, Partidul Islamist a devenit majoritar; în Liban, mişcarea şiită Hezbollah a intrat în guvern; în Egipt, Fraţii Musulmani, care au inspirat apariţia Hamasului, au devenit a doua forţă în ţară. În fine, la alegerile municipale palestiniene, Hamas a câştigat totul. Deci, în regiune, resurecţia islamismului este o realitate şi e de întrebat dacă Occidentul are o strategie coerentă faţă de ea. Pe plan palestinian, Hamas se bucură de o popularitate fără precedent, e o grupare de masă, bine organizată, şi se mobilizează mai bine decât Fatah, care s-a erodat din cauza disensiunilor