In ultima aparitie a revistei Pro-Scris (trimestrele 4-5/2005), Catalin Ionescu publica un editorial cu titlul Epitaf pentru cyberpunk. Acesta incepe cu marturisirea "nu am fost niciodata un fan cyberpunk", continua cu "mi-am spus in sinea mea ca cyberpunk-ul s-a nascut si a murit odata cu acest volum" (este vorba despre Neuromantul de William Gibson) si sfirseste cu demontarea premizelor: "Internetul nu s-a transformat defel in acea autostrada informationala in care se inghesuie si sa-si masoare fortele, cot la cot, marile corporatii, sistemele militare si hackerii de rand sau de elita, camuflati in avataruri sofisticate".
Eu, care am fost un fan cyberpunk (n-am fost un fan al scrierii de pastise dupa Gibson insa), pot spune ca nici space opera n-a avut o soarta mai buna, ca omenirea n-a luat-o la goana printre galaxii etc. Asa ca, dati-mi voie, pentru salvarea aparentelor cel putin, sa adaug la toate astea un "nu inca". Editorialistul ajunge la esuarea experimentului romanesc cyberpunk "si pentru ca anume simboluri vehiculate au fost complet rupte de realitatea romaneasca", ceea ce trebuie sa recunosc ca asa este, numai ca in general SF-ul (nu mai vorbesc de fantasy) e rupt de orice realitate - chiar daca sintem tentati sa spunem ca Romania este o tara SF.
Revenind la cyberpunk, eu cred ca acesta a fos un moment al SF-ului, foarte datat, iar importanta lui imi pare a consta in aceea ca a fost o bresa intr-un status quo al genului, care i-a oferit acestuia posibilitatea de a evada, de a explora noi posibilitati, mai adecvate omului de sfirsit de mileniu II. De fapt, si in spatiul anglo-saxon, si la noi, cei care au scris cyberpunk s-au indreptat apoi spre altceva. Fac apel la memoria cititorului si amintesc volumele semnate de Don Simon, Ana-Maria Negrila, Sebastian A. Corn (chiar si pe ale subsemnatului), la care adaug nuvelele publicate in ul
