Una dintre experientele umane cele mai interesante in emigratie o constituie viata familiilor mixte. Spunem aceasta nu atat in ceea ce priveste datele cotidiene ale vietii acestor familii, ci cu referire expresa la "balanta etnicitatii" in cazul lor.
Or, in situatia care urmeaza, aceasta balanta - adevarata performanta de intelepciune si simt al valorilor - trebuie sa gaseasca echilibrul nu doar intre doua tendinte, ci intre… trei!
La intrebarea noastra adresata dlui Negip Kemal, turc de obarsie, fost inalt functionar in Ministerul roman al Culturii si Cultelor, despre familia fiicei sale emigrate in USA (si impreuna cu care locuieste acum), dansul ne-a dat acest raspuns-analiza care poate da de gandit multor familii de emigranti romani (mixte sau monoetnice) care se plang de dificultatea realizarii echilibrului familial.
Printre multe alte aspecte demne de retinut din marturia dlui Negip e bine sa desprindem si "amanuntul" acesta: parintele, turc de origine, considera legitim faptul ca factorul de coeziune si echilibru in proaspata familie americano-turco-romana este romanitatea! (limba, portul etc.).
Sa-l ascultam.
"M-am nascut in Dobrogea, pe malul marii. Parintii mei sunt turci dobrogeni.
Mi-am petrecut copilaria alaturi de celelalte etnii care traiau in localitatea natala, romani, bulgari, greci, macedoneni etc.
In acele vremuri, in special in Dobrogea, convietuirea in armonie cu romanii si celelalte etnii era de notorietate, sarbatorile, datinile tuturor fiind respectate in mod reciproc.
Am urmat scoala in limba romana si apoi facultatea in Bucuresti. M-am casatorit cu o «olteanca», trecand peste «convenientele» religioase si lasand timpul sa rezolve conflictele artificiale legate de casatoria cu o «crestina».
Pana la urma, toate si-au intrat pe fagasul normal, nora «olteanca» devenind cea mai iubita de pari
