"Mi-am regasit copilaria. Sunt mereu cu gura pana la urechi".
- Prima mea intrebare e de fapt o urare: "Casa de piatra, Gianina!". Anul trecut ai dat marea lovitura a vietii tale: te-ai maritat...
- Da, asta e cea mai mare implinire a vietii mele. Dupa o copilarie foarte fericita si prelungita, iata ca am noroc si in dragoste! Ca aici n-ai cum sa-ti calculezi matematic miscarile. Aici e sau nu e! Vrea Dumnezeu sau nu vrea!
- Vestea mariajului tau a socat. Cine sa creada ca o nesupusa ca tine, o fiinta atat de nonconformista, cu tepi pe cap si rochii fosforescente, vrea sa fie mireasa...
- Nu stiu de ce paream eu asa o individa de nemaritat! E-adevarat ca pana sa-l reintalnesc pe Misa (numele sotului Gianinei este Mihai Anton), eram aproape convinsa de inutilitatea certificatului de casatorie. Dar totul s-a petrecut foarte lin si firesc. Noi ne-am cunoscut acum vreo 10-11 ani, la teatrul "Podul", unde am jucat impreuna in Romeo si Julieta, desi nu eram personajele principale. Misa era Parintele Lorenzo, iar eu eram mama Julietei. Am mai jucat impreuna intr-un Eugen Ionescu, dupa care domnul Catalin Naum, directorul si regizorul "Podului", ne-a distribuit in Om de omenie, in care eram sot si sotie. El se intorcea de la razboi, iar eu il asteptam, pentru ca ulterior intre noi sa se intample un mare vartej amoros. Si uite ca dupa zece ani, Misa s-a intors in realitate de la "razboi", adica din Mexic, iar eu il asteptam, fara sa stiu, tot cu un vartej amoros in suflet. Totul a curs logic. Reintalnirea a survenit cu ocazia unei reuniuni a vechii echipe din "Podul". Si atunci am stat noi de vorba si am descoperit ca vorbim aceeasi limba. Imediat, eu am plecat putin in Anglia, la nunta unei prietene. Dar pe tot drumul ala, am vorbit non-stop la telefon. Nu-ti spun ce facturi ne-au venit! Si dupa aceea, nici ca ne-am mai despartit. Iar pe parcurs am
