Gigel, care dă tema pentru acasă în schimbul a două bomboane, şi Costel, care dă sandviciul cu margarină pentru a fi lăsat să copieze de la colegul de bancă, sunt cazuri de la care trebuie Gigel, care dă tema pentru acasă în schimbul a două bomboane, şi Costel, care dă sandviciul cu margarină pentru a fi lăsat să copieze de la colegul de bancă, sunt cazuri de la care trebuie pornită strategia anticorupţie în învăţământ. Exemplele "edificatoare" îi aparţin însuşi ministrului educaţiei, Mihail Hărdău, care s-a dumirit, recent, într-o şedinţă guvernamentală, cum să se ia la trântă cu corupţia din educaţie. Cu asemenea viziune ministerială, de nivelul "grupa mică", avem toate şansele să fim urecheaţi mult şi bine de oficialii europeni pentru ineficienţa luptei împotriva corupţiei. În învăţământul românesc, unitatea de măsură a şpăgii nu e bomboana, ci dolarul, mai nou euro. Uniunea Studenţilor din România a întocmit un top al şpăgilor date în sesiunea de examene, care arată că, la Medicină, se plătesc între 200 şi 1.500 de dolari pentru a promova un examen, la universităţile tehnice se dau între 50 şi 500 de dolari, iar la cele cu profil umanist se cotizează cu sume de până la 200 de dolari. Există metode voalate de dat şi de luat şpagă, cum ar fi "cumperi cartea (chiar dacă este proastă sau plagiată), iei examenul", şi metode mai directe: întreaga grupă strânge banii, iar secretara intermediază şpaga. Sau fiecare student plasează banii strategic în lucrarea predată la sfârşit de examen. Că Medicina se află pe primul loc în topul şpăgii la examene nici nu e de mirare. Studentul îşi asumă responsabilitatea de a da şpagă, întrucât ştie că, după terminarea facultăţii, îşi va recupera banii tot prin şpagă de la bolnavi. Nu doar în sesiunea de examene există corupţie universitară. Se pot face şi alte topuri ale şpăgilor: pentru obţinerea unui loc în cămin, pentru a primi o b