In vreme ce presa e plina de cazurile unor primari infractori, care trec bugetul comunitatii prin propriul buzunar, Nicolae Bulete, mai marele unui sat prahovean, a inaltat o biserica pe banii lui. Contra sumei de un miliard doua sute de milioane, mortii din Schiopoaia nu mai sunt dusi cu caruta in satul vecin.
Schiopoaia sau Satu Nou, cum i se zice micii asezari din coasta orasului prahovean Mizil, apartine de comuna Baba Ana. Abia de numara - cu copiii ce sug inca la sanul mamei si cu mosnegeii trecuti bine de opt decenii - la vreo doua sute de suflete. Nimic din modernismul si civilizatia de la oras ori din comunele mari nu a ajuns aici. Drumurile sunt ca pe vremea lui Mihai Viteazul, poate mai proaste, apa e o problema, salvarea vine cu greu, scoala abia de a fost construita, iar curent electric exista in sat doar de 13 ani. Nici biserica nu aveau oamenii. Ca sa se duca la vreo slujba de sarbatoare, ori ca sa-si duca mortul la groapa, taranii din Schiopoaia erau nevoiti sa mearga cinci kilometri, pana in satul vecin, Ciresanu. "Satul acesta a fost totdeauna napastuit", spune Nicolae Bulete, primarul din Baba Ana. "O biserica se impunea sa existe! S-un cimitir. Stiti ce inseamna sa te duci cu mortul cinci kilometri pe gheata, furtuna, ninsoare ori arsita? Ti se acreste mortul, de-atata drum. Ca vipia arde, nu tine cont de nefericirile omenesti. Asa ajungeau bietii oameni la cimitir, cu mortul acrit in cosciug. Era mai mare supararea si blestemul. Asa ca, din aceasta cauza, dar si din considerente de ordin personal, am hotarat sa fac o bisericuta in acest sat uitat de lume. Nu mi-am imaginat ca iese ceva asa de frumos".
Incercarile
Nicolae Bulete nu s-a hotarat intamplator sa faca o biserica. De-a lungul vietii a avut, cum le spune el, niste cumpene, niste incercari. Pe vremea cand nu era primar (si a tot fost vreo 20 de ani), ci d
