In fata femeilor liberale, premierul Tariceanu si-a exprimat, oral, viziunea asupra raporturilor Guvern-Justitie. A imaginat o scena usor perversa, in care puterea executiva joaca rolul de mascul dominant.
Tariceanu a propus sa fie reglementata, prin lege, obligatia ca Parchetul sa informeze Guvernul atunci cind incepe urmarirea penala impotriva unui demnitar. Ar urma sa aiba loc o dezbatere publica si apoi sa fie croita legea. Premierului nu i se pare firesc sa afle din presa ca procurorii au pus sub acuzare un ministru.
Ideea sa tradeaza vagi porniri nedemocratice, o trauma nevindecata si un interesant dans nuptial executat in fata „solutiei imorale" devenite intre timp, prin contributia vicepremierului George Copos, „solutie penala".
In primul rind, nu este clar la ce i-ar folosi premierului informatia de la procurori. Oricum, ar avea doua optiuni: sa-l demita pe ministrul pus sub acuzare sau sa-l tina in functie. Premierul Tariceanu stie, la fel ca vicepremierul Copos, de cel putin o saptamina, ca procurorii DNA l-au invinuit oficial pentru jongleria cu Loteria.
Si? La ce i-a folosit? S-a intimplat ceva cu demnitarul-cofetar? In consecinta, dorinta premierului de a afla din timp ce dosare mai pregatesc procurorii ar putea fi tradusa printr-un nestapinit impuls de a interveni, cit se mai poate, in cursul unei anchete.
In al doilea rind, este mai putin important cind afla premierul ce fac procurorii. Conteaza doar decizia politica - iar in cazul lui Copos, Tariceanu n-a miscat un deget. L-a sustinut, in schimb, cind s-a pus problema suspendarii sale din Guvern.
Aflat din nou intr-o grava criza de imagine si nesigur pe viitorul sau politic, Tariceanu spera sa-si faca un aliat de conjunctura din Partidul Conservator, cum a mai procedat si in trecut.
In al treilea rind, nefericita idee a
