Locul: depoul Ilie Pintilie din Bucuresti. Decorul: niste sine intortocheate de tramvai, peste care treci nonsalant. Un caine facut covrig. Dai buna dimineata la un cos de gunoi, deschizi o usa, "pe dreapta", "buna ziua". Prezentarile. Asa e frumos. Mereu se-incepe cu prezentarile.
Interiorul: pe stanga, doua mese, pe dreapta, o masa (or fi doua?!?), cateva scaune. Personajele stau zgribulite pe scaun. Seamana cu niste elevi silitori. Eu sunt inspectorul venit in inspectie. Ma simt vinovata pentru atitudinea lor corecta. In fond, cu ce-au gresit oamenii astia ca sa nu se poata simti si ei in largul lor? Le promit in gand c-o sa fiu fata de comitet.
CAPTATIO BENEVOLENTIAE. As dori sa vad cum arata o zi de lucru din viata unui controlor RATB. Radem, glumim, ne simtem bine. Aflu ca in Bucuresti sunt cinci depouri si ca, in total, in toata Capitala patriei noastre, umbla liberi, printre oameni nevinovati, patru sute saizeci de controlori. Ca, intr-o singura zi, acestia controleaza in medie, cincisprezece mii de oameni. Reporterul care striga din mine are curiozitati statistice. A observat el ca sunt mai multi barbati decat femei in meseria asta. Nicu Vaduva, parintele la toti controlorii, il capo di tutti capi, n-ar zice. El ar zice ca proportia e de aproximativ saizeci la patruzeci la suta, in favoarea barbatilor.
PE TRASEU. Dintr-o curiozitate omeneasca, reporterul vrea sa iasa pe traseu laolalta cu domniile lor. Vrea sa ia pulsul strazii. Sa vada chintesenta meseriei de controlor. Sa simta viata. Sa... aaa... sa fie controlor pentru o zi. Ha! Afara, numai saptispe grade sub zero se alearga fericite prin termometre. Nici nu-i frig! Deja debusolat de caldura excesiva, reporterul isi indeasa pe cap toata munitia din dotare. De fireasca emotie a iesitului la controlat oameni nevinovati, fiinta ii tremura din toate alea.
Ne-ncalzim in statie de curg
