NEBUNIE, AGONIE Obiceiurile, solemnitatea si rigorile balurilor de odinioara reprezinta pentru omul modern doar parfumul unor vagi amintiri prinse intre file de poveste.
"Se aduce la cunostinta onor. Publicului ca in Strada Blanari No. 2 se afla un deposit de costume pentru tot timpu carnavalului (...) care se pot lua cu chirie, cu preturi moderate. Onor. Public este rugat a ma vizita. Cu stima, Antreprenoru" ("Resboiu" no.3032 de sambata 21 decembrie 1885). Asa sunau, pe vremuri, anunturile negustorilor de masti si costume, publicate cu mult inaintea inceperii sezonului de baluri, cu scopul de a atrage musterii.
COSTUMATII. Cei lipsiti de posibilitati, care nu posedau haine de bal, dar care doreau sa fie prezenti la petrecere, le puteau inchiria de la un astfel de negustor sau, daca balul era dat intr-o sala publica, puteau fi luate de la garderoba. Costumele erau, uneori, proprietatea purtatorului, fapt care obliga la o folosinta mai indelungata, cel putin un sezon, ceea ce nu era prea placut, caci personajul putea fi identificat cu usurinta si petrecerea isi pierdea astfel tot hazul pentru el.
Primii creatori de moda au aparut in secolul al XIX-lea, la curtea Frantei. "Imparateasa si doamnele de la curte apareau la diverse baluri cu rochii facute de acesti croitori foarte scumpi si lumea le copia dupa ochi. Erau niste modele, ca de altfel si cantaretele de opera, care apareau pe scena imbracate, nu ca astazi de scenografi, ci asa cum voiau ele", spune Adina Nanu, profesor universitar si critic de arta.
MARE AGITATIE. Costumele erau motiv de competitie si principala preocupare a mondenilor, care nu puteau lipsi de la nici un bal. Gazetarul Ulysse de Marsillac descria in "La voix de la Roumanie" (nr.7/27, februarie 1862) infrigurarea cu care se pregateau elegantele bucurestence pentru un asemenea eveniment: "In timp ce actorii de teatru sunt
