Unul dintre mestesugurile practicate de satenii din comuna doljeana Sadova a fost si este dogaria. De altfel, Sadova este recunoscuta pe harta Olteniei ca fiind singura zona unde aceasta meserie practicata si azi a fost transmisa din generatie in generatie ca o comoara de pret. Pentru multi oameni din Sadova, meseria de dogar chiar este o bratara de aur. Dogaria este pentru locuitorii comunei Sadova o meserie invatata de la bunii si strabunii lor, dar practicata si acum cu mult succes. La inceput, batrânii isi amintesc ca in satul lor erau doar trei mesteri renumiti in ale dogariei. Acum, pe orice ulita ai merge, din trei in trei case, e imposibil sa nu auzi vreun abric cum zumzaie, muscând din lemnul de fag, salcâm sau stejar. Si dupa cum spun mesterii, nu orice lemn, ci adus de la Poiana Mare, Desa sau Piscu Vechi. „Pe vremuri, prin 1960, când acest mestesug abia prinsese contur in Sadova, lucram doar cu stejar de Babeni, Vâlcea, sau chiar de mai sus, stejar de munte, cu fibra pe el. Pe atunci era alta viata. Dogaria e arta veche, deprinsa de batrânii nostri de la mesterii din Ardeal. Strabunicii au cutreierat tara si au invatat ce era mai de pret pe atunci“, a spus Mihai Barbu, dogar vestit in Sadova. Si cuprins parca de amintiri, sateanul a continuat cu glas tare: „Si acum lucram butoaie de toate felurile, de 200 de vedre, dar si din acelea de ornament de o litra sau de doua. Azi, suntem multi care ne ocupam de asa ceva, poate chiar peste 200, dar nu ne plângem, inca merge“. Nea Mihai, asa cum ii spun satenii, are 61 de ani si de când se stie lucreaza ca dogar. „De când ma stiu fac asta. 14 ani aveam când am pus prima data mâna pe o doaga. Atunci nu era ca acum. Era greu sa patrunzi pe lânga un mester. Mai intâi trebuia sa muncesti pe la el prin obor ca sa te studieze, sa vada daca iti place sau nu meseria. Eee, si munca era alta, ca pe atunci se facea totul manu