Scandalul „Matusa" a avut efectul unui seism pe scena politica romaneasca. Pe langa faptul ca i-a permis lui Ion Iliescu sa se mai bage o data in seama si lui Mircea Geoana sa mai incerce o data sa se ridice la inaltimea functiei, acest scandal a avut menirea de a pune intr-o noua lumina politicianul de pe malurile Dambovitei.
Punandu-l pe Adrian Nastase cu spatele la zid, scandalul cu pricina a sugerat ca nici cei mai puternici oameni ai Romaniei nu sunt intangibili. Acestui fapt i se poate atribui si euforia palpabila cu care presa a sapat in mizeriile acestui scandal aproape zilnic.
S-a ajuns si la un inedit nivel de politete profesionala, cand un ziar a recunoscut dezvaluirile in exclusivitate ale unui competitor, preluand informatia pentru a continua avalansa mediatica a subiectului.
Dincolo de aceste lucruri insa, scandalul „Matusa" ar trebui sa ne forteze sa ne punem si alte intrebari despre societatea romaneasca, asupra carora va trebui sa ne oprim intr-un viitor nu prea indepartat, oricat de incomode ar putea fi raspunsurile.
Prin prejudiciul adus partidului, politicianul Adrian Nastase este compromis, dar acest lucru nu poate fi decat temporar, deoarece coordonatele acestui context sunt flexibile. Esecul pe plan politic poate fi insa trecator numai daca este comis de o persoana al carei caracter nu poate fi contestat.
Or, scandalul „Matusa" ar trebui sa fi eliminat orice indoiala asupra faptului ca Adrian Nastase este un accident al istoriei pentru care si o nota de subsol al paginii ar fi prea mult. Stim ca dl Nastase si-a batut joc de principiile partidului in fruntea caruia s-a aflat si, indirect, de acea parte de Romanie care l-a votat.
Mai stim ca, in timp ce poza in liderul european si cinstit, invartea milioanele de euro ale unei pensionare in stil pur dambovitean. Trasaturile de
